Azi nu vă mai arăt foi îngălbenite de vreme decorate cu pasta de la pixul roșu, azi vă arăt o bluză neagră simplă transformată într-una neagră veselă. Cel puțin mie așa-mi place să cred: că am însufletți-o puțin! 🙂
Iată pozele:
Prima paietă cusută, de fapt mărgică a fost floarea cu alb pe margini din centru, special ca să mi se asorteze la pantalonii albi. Apoi am cusut verde, ador verdele, și tot așa. Nu e greu, trebuie ac foarte subțire, răbdare multă-multă, dedicare, migală și puțin simț estetic, zic eu. În rest, ața am pus-o mereu, fără excepție, în două, deci știu sigur că nu mi se va desface niciodată.
Ce am obținut este că o pot asorta și la brățara mea handame corai, la poșeta mov făcută tot de mine și nepurtată decât de vreo 3 ori, la elasticele de păr personalizate sau la brățara vișinie.
Cineva mi-a zis cândva: aaa, păi da tu-i faci rochii fetiței tale că ai timp, nu-i așa? Hm, asta cu timpul e cum ți-l faci. De exemplu, bluza asta devenise un pitic ce-mi stătea pe cap, începută acum vreo 3 ani, tot zăcea prin hainele de vară. Acum am reușit în sfârșit s-o termi și nici nu vă imaginați satisfacția.
La ce o voi asorta? Păi la pantalonii albi pe care ador să-i port vara, bluza trecând de fund, așa mi se pare mie ideal să port pantalonii albi cu ceva mai lung, drepți nu skinny și balerini sau cu pantaloni albi puțin evazați jos și tocuri. Iar ca geantă, absolut orice culoare merge, de aia mi-am cusut paietele că ador culorile, îmi dau o stare de bine 🙂
Voi când v-ați modificat ultima dată ceva?
Florina esti tare harnicuta! Ma minunez! As vrea sa mai am si eu elanul din tinerete, dar pauza. Atunci cuseam, tricotam crosetam. Azi ma uit la ce-am facut atunci, dar mi se pare ca nu mai am atata timp, ca nu mai vad (sunt scuzee)…eetc. Imi lipseste elanul, motivatia. O zi buna! 🙂
Mulțumesc mult, Ina 🙂 Să știi că habar n-am să croșetez și nici la tricotat nu mă pricep decât să fac fulare și căciuli copiilor, atât. Dar paietele, ele chiar mi-au plăcut mult timp. Acum însă, le acord din ce în ce mai puțin timp, recunosc că am alte și alte pritorități și alte nevoi. Să avem o săptămână liniștită! 🙂
si uite cum a inflorit bluza!
🙂
Foarte frumos a ieşit, îmi place mult jocul de culoare pe negru, e un contrast tare frumos.
Îți mulțumesc, adevărul e că m-a jucat cu acele culori și am ales special și roșu, alb și verde, dar și mov, roz sau albastru. Am și purtat bluza anul ăsta și sunt fericită că am temrinat-o de cusut 🙂
Te-am văzut! Eşti nu numai talentată, dar şi frumoasă! Au ieşit lucruri minunate din mâinile tale. Din păcate, eu nu mi-am modificat niciodată hainele. Dar mi-am adus aminte de mirarea unei verişoare care era expertă nu numai în modificări, ci şi în executarea de tot felul de obiecte de îmbrăcat (nefiind croitoreasă!). Zicea cam aşa: „nu ştii să coşi la maşină!?!?! Nu pot să creeeed!?! Tu!? Tu care…”
Da, nu ştiu! Dar am avut o croitoreasă foarte bună care îmi făcea haine aşa cum le desenam eu…
Numai bine!
Wow! Ce compliment, cred că orice femeie are nevoie să audă că e frumoasă 🙂 Am roșit! Și când asta vine tot de la o femeie (care cred eu că e cel puțin la fel de frumoasă ca cea pe care a complimentat-o) se pune dublu 🙂 O să citești în primul meu roman pe care ți-l promit de pe acum deși habar n-am când îl voi termina cu autograf cu tot cum a început totul, tot ce ține de croitorie și atunci o să înțelegi de unde pasiunea. Ca talent, nu știu cât am, știu însă că mi-am dezvoltat… Read more »
Bravo, arată foarte bine, cu personalitate!
Mulțumesc mult de tot și pentru compliment și pentru vizită 🙂
[…] Deși mă apropii de al 4-lea deceniu al vieții mele nu pot spune neapărat că am un stil vestimentar foarte bine definit. Și adevărul este că în acest an am fost parcă total pe lângă subiect. Aș fi putut acorda mai multă importanță vestimentației acum dacă mă gândesc mai bine. Sau să fiu și eu așa puțin mai excentrică. Nici paiete n-am purtat cine știe ce deși mi-am decorat și o tunică albă, dar și o bluză neagră. […]