Știți zilele alea când îți vine să vorbești singură ca mamă? Nu neapărat că ești tristă, ci chiar și atunci când ești fericită, bucuroasă, recunoscătoare, chiar și atunci poți vorbi singură. Ești tu cu grijile tale de mamă și vorbele ies așa pe gură deși tu le spuneai doar pentru tine așa ca o meditație…

Să vă povestesc cum a fost într-una dintre diminețile în care îi îmbrăcam pe copii și am observat cum băiețelul meu are un cucui nou. Mă uit spre fruntea lui în timp ce-i așez pantalonii și zic așa doar pentru mine, dar cu voce tare:

  • Măi, mamă, dar unde tot găsești tu locuri să-ți faci cucuiele astea că tare m-am săturat să te văd mereu lovit…

Și el, foarte atent la mine, zice:

  • La calolifel (calorifer), la saltea, la pat… și copilul și-a continuat liniștit enumerarea că le știa pe de rost (locurile unde se lovește mereu 🙂 )

Am leșinat de râs, vă dați și voi seama, nu? Cum sunt ei, micuții ăștia atât de atenți și de receptivi și cum ne aud ei chiar și când credem că vorbim doar pentru noi.

Morala: aveți grijă ce gânduri spuneți cu voce tare că nu-i de glumă cu micuții noștri… înregistrează TOT.

Sursa foto: arhiva personală

0 0 vote
Article Rating