Azi familia mea avea chef să se cântărească și, așa ca să mă amuz, am zis, ia să văd, eu câte kg mai am, deși eu știam bine că am 52 de mult timp. Fie Crăciun, fie sarmale, prăjituri și piftii, fie nopți nedormite sau orice altceva mi-ar fi putut aduce schimbări de greutate, eu tot la 52 de kg mă situam.
Și totuși… azi cântarul meu arăta o greutate pe care mi-am dorit-o mereu și care pentru mine e o greutate perfectă, repet, pentru mine e greutatea perfectă, de care am eu nevoie ca să-mi vină toate hainele alea care-mi plac, ca să fie cifră rotundă, ca să… ca să… Da, azi am 50 de kg, culmea.
Și, când nu există motive pentru care să scazi în greutate, fie și cu 2 kg, începi să te întrebi: dar oare ce-am făcut de am 50 de kg? Hm, chiar pare dubios, că efort nu am făcut mai deloc, nu se pune c-am urcat eu 500 de metri pe dealuri în weekend, de mâncat am mâncat la fel, cred… 🙂
Da, am elucidat repede misterul și vi-l zic și vouă deși habar n-am dacă și alți oameni pot slăbi așa că eu oricum nu recomand: zilele trecute am fost foarte pasionată de scris, (lucrez la un proiect personal foarte important și drag) și, în toată concentrarea mea, se pare că mi-am consumat ceva mai multe resurse.
Mi-am adus aminte și de Admiterea la Facultate, cum învățam câte 10 ore pe zi și eram atât de concentrată și determinată că nu suportam să fiu întreruptă decât pentru a merge la masă. Apoi reveneam repede la problemele mele de la economie, pe care le devoram efectiv și la exercițiile de la gramatică.
Cam așa m-am simțit zilele astea, am avut de făcut ceva ce m-a solicitat extraordinar de mult pe plan intelectual, am lucrat la ceva ce TREBUIE să iasă bine și, la sfârșitul zilei (vreo 3-4 zile la rând), îmi aduc aminte că mă dureau rău de tot genunchii, erau aproape anchilozați tocmai de la sedenatrism și de la consumat resurse.
Adevărul este că, dacă nu pui pasiune în ceea ce faci, treaba nu iese bine, vorba unui înțelept, nu mai știu care, „arta cere sacrificii”. Eu, mai conștiincioasă din fire, îmi urmam doar planul meu făcut înainte cu o zi de ziua mea de naștere, adică punctul 7 din partea a doua.
E bine măcar că am aflat ce să fac dacă voi vrea vreodată să mai slăbesc vreun kg.: nu trebuie să renunț la chipsuri, nici la mâncat dupa ora 23 (cum fac uneori), nici măcar dulciurile nu trebuie să mi le scot și nici cu efortul fizic să mă agit, ci doar să fac efort intelectual… hm, nu sună prea bine, acum că le pun cap la cap așa că o să mă mai temperez un pic… că efortul ăsta intelectual trebuie și el să fie dozat mai ales că nu am termene-limită stricte.
Îmi place că am ajuns involuntar la greutatea dorită și sper să mă opresc aici cu slăbitul că altfel intru la bănuieli și plec la analize.
Mi-a prins bine efortul ăla că au trecut mult mai frumos zilele astea deprimante ale lunii februarie deși, la ora la care scriu, afară ninge superb și, când ninge eu sunt cea mai fericită că doar m-am născut tot într-o zi de 12 ca azi, dar ianuarie, adică în cea mai geroasă perioadă a anului.
Vouă vi s-a întâmplat să slăbiți brusc?
[…] Deși am avut randament în ceea ce mi-am propus să fac, că doar tocmai v-am povestit că am slăbit 2 kg muncind intens, mi se pare foarte enervant să nu fie nici iarnă, nici primăvară, adică să văd un cer […]
Felicitari!! eu pazesc acel 55 🙂
Cand fac ce imi place, nici foame nu mai simt. Noroc ca la masa mancam cu totii, si suntem gurmanzi si ne imbiem ca puii :)))))
Mulțumesc, la tine depinde si de inaltime ca eu te-am vazut intr-o poza in rochie cand erai in lift si aratai foarte bine asa ca nu te stresa 🙂 Sunt super curioasa cate o sa am la vara. Nu, eu nu am fost deloc gurmanda si am fost slaba de mica, am genele bunicilor 🙂
163cm aici. Am fost mereu gurmanda si asa suntem toti 3 acasa, eu sunt fostul copil dolofan iubit de toate matushile mele obeze ca mancam tot. Datorita startului in viata, a fost nevoie sa am mereu grija la cat mananc. In facultate a fost simplu: traiam la camin si bursa mica, astazi insa am ajuns sa mananc la 1/3 din portiile de la 20 de ani… Medicul curent este si f. strict, cum am luat in greutate timp de cativa ani, cate 1 kg an de an, desi la BMI =22 el a considerat ca e nevoie sa depun efort… Read more »
Eu am 160. In sarcini am pus 20 de kg la prima si 25 la a doua, ajungand la 75 de kg, cel mai mult cat am avut si am vazut ca e greu cand mai cari ceva carnita dupa tine.Ideea e ca genele conteaza enorm, am vazut si eu, si la mine sunt la extreme, pe o linie oamneii sunt trasi prin inel, pe alta cu kg in plus si boli asociate asa ca stiu la ce te referi, din pacate 🙁 . E bine ca ai o evidenta, asa trebuie sa facem toti. Poate ma apuc de ceva… Read more »
geneticul dar si startul in viata. Un dr imi explica ceva de genul: celulele adipoase se formeaza in copilaria timpurie, apoi doar se divid. Cu cat mai grasutzi suntem in copilarie, cu atat mai multe celule adipoase susha ne apar – una e cand sunt duble. Ba si alimentatia mamei in sarcina poate cauza un comportament diferit. Plus copiem comportamentele (bune sau proaste) ale celor langa care mancam, asa ca, dupa peste 10 ani de nimic praijt/tras la tigaie, inca mor dupa mirosurile astea…imi aduc aminte de copilarie :))). Cica si excesul de zahar schimba la unele persoane dramatic metabolismul… Read more »
Eu chiar am fost piele si os, uite am scris aici: https://www.ruxandraluca.ro/complexele-fizice-costa-viata/ . In cele 2 sarcini chiar am mancat multe, prea multe dulciuri, recunosc, dar la fel de bine am mancat si fructe 🙂 Si in ce priveste gusturile copilariei… long story, aici chiar ca-mi ploua-n gura numai cand imi amintesc de rosiile din gradina bunicii, de porcul de Craciun sau de pepenii murați. Ma apuc si de abdomene ca nu mai tine 🙂
[…] proiect personal, despre care o să vă povestesc cândva și mi s-a părut greu, atât de greu că am slăbit 2 kg în 4 zile, că nu-mi venea să cred cât de solicitante sunt […]