Revista Itaca numărul 31 în vremuri de pandemie

Editorialul Numărului 31 al Revistei Itaca poartă semnătura doamnei Dorina Șișu, care face niște observații foarte interesante despre cum s-a văzut, prin ochii domniei sale, perioada asta a pandemiei din punct de vedere cultural. 

Am selectat mai jos o frază foarte sugestivă din articolul d-nei Șișu, articol numit extrem de inspirat „Literatura în timpul pandemiei sau strigătul (ab)surd al libertății”:

„Cultura se grăbește și ea. Apare și dispare. Apare nuanțată în haine de gală, dar atunci când cortina se dă deoparte sala este goală.” – Dorina Șișu (Irlanda).

Mie mi-au plăcut extrem de mult ideile domniei sale așa că vă recomand să citiți tot articolul pentru că veți afla tendințe interesante ale literaturii în acest 2020 greu încercat.

Câteva pagini mai încolo găsim un articol ce poartă semnătură doamnei Milena(Munteanu) Lițoiu (Canada). Autoarea povestește o întâmplare petrecută într-un taxi din capitala Canadei, redând cu acuratețe replicile nostalgice ale șoferului de origine sârbă. Articolul se numește „No pressure”, iar mai jos aveți una dintre replicile pline de melancolie ale taximentristului:

„Păi ce rost are viața fără o familie? Muncești și dormi; muncești și dormi. Ești tot timpul sub presiune. Și apoi, de ce să muncești dacă nu ai cu cine să-ți împarți fericirea?” 

Revista Itaca Dublin nu promovează doar scriitorii români aflați în afara granițelor țării, ci și artiști din domeniul picturii sau al sculpturii. În acest număr găsim prezentarea d-lui Cosmin Cociș, pictor, sculptor, grafician și artist plastic. Pe coperta revistei putem observa una dintre lucrările sale, iar mai multe date biografice aflăm din prezentarea detaliat făcută de d-na Dorina Brândușa Landen (Suedia). Titlul ales pentru prezentare este “Body of light” sau întunericul întâlnește lumina.

Poezia „migrațiune” a domnului Dorian Stoilescu – Western Sydney University (Australia) m-a atras și m-a pus pe gânduri, amintindu-mi de „Dacă” al lui Rudyard Kipling.

Versurile de mai jos le-am selectat special pentru voi:

„când călătoresc, steaua devine pradă ei înseși, întrebându-se dacă în loc să ajung undeva anume 

m-am rătăcit, uitând pentru ce-am plecat, dacă în loc să ajut m-am apucat să judec 

sau să ignor, dacă m-am pripit sau m-am mâniat în loc să înțeleg și să iert dacă mi-am dorit„

Voi continua tot cu o poezie, denumită „Pântec”, ce aparține domnului Emanuel Pope. Versurile mi s-au părut extrem de sensibile, vă învit să o citiți în întregime, eu am selectat doar o parte:

„cu gândul dus …la bunicul meu 

În vis ardeam amândoi mocnit ca într-o casă doi cărbuni așezați pe vreascuri
mai vechi, aprinse
și în jurul nostru era o liniște„

Unde putem găsi mai bine „Sfaturi bune pentru scris”, decât într-o revistă de cultură pentru scriitori? Chiar așa se numește articolul d-lui Emanuel Stoica (Stockholm, Suedia). Cartea prezentată pe scurt de domnia – ”Good advice on writing” este „prima lucrare compusă din citate referitoare la arta scrisului, sub forma unei antologii”. Reputația celor 2 autori, care sunt și frați – Wiliam Safire și Leonard Safir recomandă această antologie. Detalii suplimentare găsim desigur în articolul frumos detaliat al d-lui Emanuel Stoica.

În numărul actual al Revistei își face loc și prezentarea filozofului Leibniz pe care eu am citit-o cu interes. Datele biografice, dar și cele despre opera sa au fost culese de d-na Vavila Popovici (Carolina de Nord, SUA).

La prima rsfoire a revistei am văzut că este și o piesă de teatru semnată de d-na Gabriela Căluțiu Sonnenberg și apoi, curioasă că nu mai citisem de mult timp o piesă, am văzut începutul și de acolo mi-am dat seama că mă va binedispune. Păi cum altfel când personajele principale sunt „șase doamne bine, în floarea vârstei incerte„. Genială mi s-a părut formularea asta.

Piesa de teatru de care vorbesc mai sus se numește Julklapp și este o încântare pentru simțuri, vă spun sincer mai ales atunci când 6 femei nimeresc în aceeași încăpere. Vă las pe voi să descoperiți semnificația cuvântului ales ca titlu.

La capitolul proză găsim cel mai amplu articol aparținând domnului Andrei Zanca (Germania) pe care eu l-am citit cu mult interes și admirație pentru cuvintele și expresiile alese, dar și pentru mesajul transmis. Vă las mai jos doar câteva idei, merită să citiți tot textul:

„În netulburarea copilăriei zace adevărata libertate; cum doar pe patul morții observăm că tot ce-i în jur nu are nimic de-a face cu ceea ce suntem în sine.” 

„Și poate nu trebuie decât să ne aducem aminte cine suntem. Poate nu trebuie decât să ne reamintim un grai pe care îl vorbeam cândva cu toții. Cum cel mai frumos text e pesemne cel care s-ar putea scrie în clipa nesfârșită a morții, când nu pierzi decât ce ai, niciodată ce ești”. 

Nu mi-am propus să cuprind în ideile mele toți autorii care apar și să vorbesc despre toate textele, fie ele de proză, poezie și chiar teatru, de prezentări sau de traduceri, ci doar am selectat câteva idei aparținând unora dintre autori, idei care nu fac un clasament și nici o enumerare exhaustivă, ci sunt doar cu titlu informativ. 

Personal, îmi place foarte mult formatul Revistei, îmi place să citesc textele tuturor autorilor fie că sunt întâmplări din propriile vieți, studii citite cum sunt cele de care vorbește d-na Veronica Pavel Lerner (Canada) în articolul intitulat „Rude sau prieteni?”, traduceri de poezii, autori care nu sunt români etc.

Formatul sub care apare Revista este perfect echilibrat din punctul meu de vedere, iar îmbinarea între proză, poezie, dramaturgie, traduceri, artă plastică, sculptură și alte prezentări formează un tot unitar în care se armonizează minunat forma cu fondul. 

La finalul Revistei mai aflăm informații, detalii și recomandări despre concursurile Itaca, ultimele cărți apărute sau invitația pentru orice scriitor din afara granițelor țării de a propune texte și a-și vedea numele printre scriitorii deja consacrați.

Ca o noutate, de numărul viitor, va fi și rubrica:

Poșta redacției – o nouă rubrică realizată de d-na Dorina Brândușa Landen (Suedia) 

Vă las în încheiere versurile mai jos, veți descoperi singuri ale cui sunt:

„Și, dacă nu ești, te-aș ruga să răspunzi
la misterioasa ghicitoare, a ta și a vieții:
de ce nimicul devine adevăr, de ce oamenii plâng, de ce merg cei puternici și tineri în mormânt?” 

Astfel, tot din Revistă, dar și de pe site, am aflat de 2 cărți pe care tocmai ce mi le-am notat, sunt două cărți de proză (îmi recunosc limitarea și atracția spre proză în această perioadă). Este vorba despre romanul „Ciorile albe” al d-lui Viorel Ploeșteanu și romanul „Șapte pici” de Nora Maria Vasilescu, un roman despre Revoluția din 1989.

Nu pot să închei fără sigla atât de bine și de inspirat aleasă a Organizației Itaca :

„Împreună nu ne vom înstrăina” și îndemnul 

„Împreună, pentru promovarea culturii prin oameni.”

Revista Itaca numărul 31 poate fi citită în întregime aici.

Sursa foto: imaginea de pe coperta Revistei din linkul de mai sus.