Ori de câte ori vă închideți sau limitați viața emoțională la slăbiciunile altei persoane, renunțați automat la libertatea dumneavoastră emoțională și o dați persoanei respective, dându-i totodată premisiunea să continue să vă amărască viața.”

STEPHEN R. COVEY – A 8-a treaptă a înțelepciunii

Cred cu tărie că oamenii care au înțeles primii ce înseamnă de fapt aplicarea acestui principiu sunt oamenii cei mai echilibrați emoțional. Eu n-am făcut parte în trecut, din păcate pentru mine, din categoria oamenilor extrem de echilibrați emoțional și chiar au fost multe momente când „mi-am limitat viața emoțională la slăbiciunile altei persoane” și asta s-a soldat cu pierderea timpului. Și acela era TIMPUL MEU.

Timpul, resursa asta atât de prețioasă, „curge înspre noi și nu fuge de noi” așa cum minunat spunea Părintele Arsenie Boca și e de datoria noastră să-i facem cursul lin, fără deviații, întortocheri, și mai ales, să nu permitem ca în râul ăsta al nostru să fie aruncate gunoaiele altora (din viața emoțională a altora).

Este important să avem grijă la vorbele care ne pot face rău, la fel să avem grijă la oamenii pe care ni-i ținem aproape, la influența lor și să învățăm să nu ne lăsăm afectați de lucruri care nu sunt ale noastre.

Pe de altă parte, trebuie avută grijă și la victimele închipuite. Ei sunt oamenii care-ți cer ajutorul și te fac să te implici, să vrei să le rezolvi problemele. Din păcate, după ce ți-au mâncat timp și energie, tot cum îi duce capul procedează. Uneori, când încerci să salvezi emoțional oameni care nu vor să fie salvați, deși aparent ei îți cer ajutorul, nu faci decât ce scrie în citatul lui Covey de mai sus. Apoi vine bătrânețea peste tine și te întrebi: oare unde s-a dus timpul meu, tinerețea mea? Iată unde, în problemele și dezechilibrele altora și în slăbiciunea ta de a nu putea renunța din timp la ce anume îți făcea rău.

Sper să vă dea de gândit citatul de azi. Îl puteți rumega împreună cu citatul despre iertare.