Dacă tot a fost 1 iunie și eu nu am mai zis de mult timp nimic despre ce năzbâtii au mai făcut copiii mei, azi m-am gândit că e timpul să ne mai amuzăm puțin de perlele și drăgălășenia lor.
Astfel că într-una din zilele (mai calde) în care încercam să-l adorm pe băiețel la prânz, ce credeți că-mi spune? Se uită el așa la mine și, foarte serios zice:
- Mami, dar tu nu vezi că e cald? Era într-adevăr cald în cameră.
- Da, e cald și ce-i cu asta?
- Păi, mami, asta înseamnă c-a venit vara?
- Da, mami e vară, i-am răspuns eu mecanic mai mult încercând să văd unde vrea s-ajungă.
- Păi și nu mai știi melodia aia?
- Care, mami?
- Aia pe care o ascultam în mașină când am mers la mare. Aia cu „Eu vara nu dorm”… nu am somn… 🙂
Cam așa folosesc copiii tot ce pot în interesul lor. Deci, pe viitor, mare grijă la ce mai ascultăm în mașină. Adevărul e că mi-a plăcut nespus melodia lui Connect-R și încă-mi place, e estivală și îmi dă mereu o stare de bine.
A doua fază amuzantă a fost când, făcându-mi ordine prin haine să le mai scot pe alea de vară, fiica mea se uită la o rochie și zice:
- Mami, dar ce frumoasă e rochia asta cu floricele. Dacă vrei, putem merge într-un câmp plin de flori și tu să te camuflezi acolo.
Frățiorul ei, mereu atent, care era și el prin cameră, sare ca ars și zice pe cel mai dulce ton, desigur:
- Nu, mami, nu te duce să te camuflezi că nu vreau să rămân fără mămică.
Cam cu asta e ocupat el mai mereu, să nu cumva să plec de lângă el. Și când vede puii de căprioară sau de altceva la TV prima întrebare e : Dar, mama lor unde este?
Să fim sănătoși cu toții și, cu sau fără mers la mare, să ne bucurăm de micile drăgălășenii din viața noastră pentru că viața din asta e compusă: din mici bucurii. Și ele, adunate, dau acea stare de bine!
N-am putut înţelege somnul ăla de peste zi, era un chin pentru mine. Şi acum fac tot ce pot să nu-l ratez. Acum, cât încă muncesc de acasă, că-n rest nu-l prind. Deci da, cred că aş fi zis ca el şi-l susţin. Bine, nu trebuie să ştie că are susţinători, ştiu 😀
Sănătate şi numai bine şi ţie, Florina!
Ha-ha, nu, nici pe vremea mea nu exista. Mama nu mă obliga la nimic, avea ea altele pe cap. Dar băiețelul meu, dacă nu doarme, pică singur pe la ora 18 si apoi nu mai doarme noaptea, de aia insist uneori. Când nu se poate, îl las în ale lui. Când mai are și argumente, îl pup de nu se vede 🙂 Sănătoși să fim cu toții! 🙂
Ce simpatici. Nici mie nici copiilor mei nu ne-a placut somnul ala, tin minte cum eram.obligata sa stau in pat, deși nu dormeam. Chiar bine ca in Franta la grădiniță, copiii dorm doar cat sunt la grupa mica, mai tarziu gata, doar dacă cineva e f somnoros i se pune o saltea pe jos.
Eu făceam numai tâmpenii în copilărie cu copiii de la bloc în timpul somnului de prânz: vara, pe arșița aia mare ne scoteam sticlele de 2 l, ce pistoale cu apă, sticle direct și ne făceam leoarcă. După ce ne linișteam, plecam în vreo scară de bloc și jucam cărți pe porunci, rummy, șah, d-ale noastre. Ce timpuri… 🙂
Ce simpatic este Piticutul! Esti o mamica norocoasa ca Piticutul te venereaza. Raspunsurile lui sunt haioase foc. Nici eu nu dormeam copil, mamaia zicea ca fac galbinare, deci aveam programul de somn al gainilor. 🙂
Sa te bucuri de vorbele lor de duh, mult inainte si sa va bucurati si de vara, cum vreti! 🙂
Da, le-am notat să nu se piardă printre altele. 🙂 Îți mulțumesc, Ina, să fim sănătoși cu toții în anul ăsta greu!