„One day you feel like crying… call me. I don’t promise that I will make you laugh, but I can cry with you.

If one day you want to run away don’t stop be afraid to call me. I don’t promise to ask you to stop, but I cand run with you.

If one day you don’t want to listen to anyone, call me. I promise to be verry quiet.

But if one day you call… and there is no answer… come fast to see me. Perhaps I need you”.

………………………………………………………………………………………………..

Nu știu cui aparțin vorbele de azi, dar mie mi s-au părut a fi exact esența unei prietenii. Mai ales că am tot vorbit despre prietenii pe care-i pierdem, cred că așa ar trebui să arate o prietenie adevărată. Oamenii ar trebui să construiască pe principiul win-win și, mai ales, ar trebui să fie prezenți acolo, să fie prieteni activi. Să știe să și ofere, nu doar să ceară. Să știe să asculte, fără să vorbească și să știe să vorbească atunci când tăcerea n-ar fi bună. Să știe să mângâie când ar putea să certe și să fie prezenți când este nevoie.

Indiferența din zilele noastre, faptul că toți sunt extrem de ocupați pentru că vor să fie ocupați cu toate nimicurile și fac tot posibilul să se țină ocupați, a făcut să scadă mult calitatea relațiilor dintre oameni.

Dacă știți și cui îi aparțin vorbele pline de înțelepciune din citatul de azi, îmi puteți spune că eu nu știu, doar l-am găsit salvat în agenda mea de citate. Vă mulțumesc anticipat!

Vă doresc să aveți mereu în jurul vostru prieteni ca cei descriși mai sus! 🙂

Later edit, se pare că autorul este Robert J. Lavery, l-a găsit Potecuța și-i mulțumesc pe această cale. Săritoare și pe fază, ca de obicei.