„One day you feel like crying… call me. I don’t promise that I will make you laugh, but I can cry with you.
If one day you want to run away don’t stop be afraid to call me. I don’t promise to ask you to stop, but I cand run with you.
If one day you don’t want to listen to anyone, call me. I promise to be verry quiet.
But if one day you call… and there is no answer… come fast to see me. Perhaps I need you”.
………………………………………………………………………………………………..
Nu știu cui aparțin vorbele de azi, dar mie mi s-au părut a fi exact esența unei prietenii. Mai ales că am tot vorbit despre prietenii pe care-i pierdem, cred că așa ar trebui să arate o prietenie adevărată. Oamenii ar trebui să construiască pe principiul win-win și, mai ales, ar trebui să fie prezenți acolo, să fie prieteni activi. Să știe să și ofere, nu doar să ceară. Să știe să asculte, fără să vorbească și să știe să vorbească atunci când tăcerea n-ar fi bună. Să știe să mângâie când ar putea să certe și să fie prezenți când este nevoie.
Indiferența din zilele noastre, faptul că toți sunt extrem de ocupați pentru că vor să fie ocupați cu toate nimicurile și fac tot posibilul să se țină ocupați, a făcut să scadă mult calitatea relațiilor dintre oameni.
Dacă știți și cui îi aparțin vorbele pline de înțelepciune din citatul de azi, îmi puteți spune că eu nu știu, doar l-am găsit salvat în agenda mea de citate. Vă mulțumesc anticipat!
Vă doresc să aveți mereu în jurul vostru prieteni ca cei descriși mai sus! 🙂
Later edit, se pare că autorul este Robert J. Lavery, l-a găsit Potecuța și-i mulțumesc pe această cale. Săritoare și pe fază, ca de obicei.
Emotionant apel la prietenia adevarata. E o bjiuterie nepretuita aceasta. O buna prietena imi zice ca la trei noaptea daca ma suna, eu trebuie sa-i raspund fericita, si cred ca are dreptate. 🙂 Prietenia inseamna si sa razi si sa plangi si sa critici si sa corectezi persoana respectiva. Cine sa ma aduca pe cale, daca nu un preiten foarte bun?? Cine are sa se considere norocos si sa pretuiasca asta. 🙂
Nu stiu al cui e citatul, deci nu te pot ajuta. O zi buna! 🙂
Da,total de acord cu prietena ta atâta timp cât și ea oferă același lucru. O prietenie adevărată implcă multe și, când două suflete cu aceleași valori se (re)găsesc, totul curge natural. Și despre asta e prietenia: despre a putea fi tu și a fi acceptat de celălalt așa cum ești, a fi plăcut așa cum ești tu.
Prieteniile deja construite nu se mai deteriorează doar pentru că intervine timpul care e mereu prea puţin. Alea rămân aşa cum sunt, tocmai pentru că cei implicaţi ştiu. Şi mai ales, înţeleg. E drept, suntem superficiali. Toţi. Judecăm extrem de uşor, condamnăm şi mai uşor. Suntem repeziţi şi îi judecăm apoi pe cei repeziţi. Şi tot aşa… M-am documentat. Este o poezie scrisă de Robert J. Lavery, apărută în volumul „Love lost, love found”. A fost greu, se pare că practica de a posta fără sursă, adică ştii tu pozele alea pe care sunt scrise gânduri sau versuri şi care… Read more »
Este întocmai precum spui și doar prin dialog sincer se poate ajunge la o construcție solidă de genul că nici vânturile și nici furtunile să n-o dărmâne. De clătinat, sigur se poate clătina și cea mai profundă relație, important e să nu cadă. Mulțumesc mult de tot pentru documentare, ai făcut practic treaba mea, o să trec în josul citatului autorul găsit de tine: Robert J. Lavery. Eu am citate din liceu copiate prin agende, la 99% dintre ele am autorul, aici nu l-am avut, dar acum, grație tie, s-a rezolvat. 🙂 . În ce mă privește, NU mi-aș apropria… Read more »
Cu drag, mă bucur mult că l-am găsit şi te-am putut ajuta.
Ştiu, tocmai de aia m-am străduit să îl găsesc, ştiu că tu n-ai face asta niciodată.
Rămând datoare, să știi 🙂
Îți mulțumesc pentru tot timpul pe care l-ai dedicat azi mie și nu doar azi. Încrederea ta mă onorează! 🙂
Cine are astfel de prieteni, are de ce sa fie fericit.
Si eu cred ca judecăm prea repede. Si poate prieteniile sunt ca toate in lumea de azi: de unica folosință. Sau poate idealizam noi prietenia la fel cum idealizam iubirea. Nu stiu, stiu doar ca eu n-am astfel de relații de prietenie. Poate vine de la mine, poate de la alții…
Să nu-ți pierzi, te rog, speranța ci să păstrezi mereu un strop de timp pe care să fii dispusă să-i investești atunci când vei găsi persoana care să merite prietenia ta. 🙂
P.s.: și da, eu sunt o idealistă, e adevărat!
Cred ca de la o anumita varsta nu iti mai faci prieteni buni. Dar pot sa il pun pe sot si in categoria prieten 🙂
Eu cred că nu e o vârstă limită de la care să nu-ți mai poți face prieteni buni. Cel puțin eu așa sper 🙂 Soții chiar pot fi cei mai buni prieteni, știu asta 🙂 , iar tu ești o norocoasă că mai ai și 2 fiice, pe deasupra!
fain citat… problema e că autorul a omis un lucru… și nu e bine!
Pe care?
numărul de telefon!!! call me, call me… dar unde? :))) azi noapte aveam o problemă și l-aș fi sunat, dar ciu ciu!
Bine, hai, ți-aprob comentariul ăsta șugubăț că m-ai făcut să râd 🙂