Abia așteptam să încep publicarea Poveștii lunii IULIE pentru că ea este foarte specială pentru mine, o să vă spun pe pagina de FB a Tribunalul Pădurii de ce contează atât de mult această poveste. Până atunci, vă las să descoperiți noi personaje pe care, sper eu, să le îndrăgiți mult 🙂


Era o zi obișnuită a lunii iulie și toate Animalele, Păsările și Insectele se bucurau de vară. Pădurea era înverzită, plină de culoare, floricelele și gâzele zâmbeau la tot pasul, hrană era din belșug și copacii plini de fructe coapte. Nimic nu părea să tulbure liniștea care domnea peste Pădure.Totuși, azi era zarvă mare…

Omida, liniștită de obicei, azi era foarte cătrănită și bătea cu picioarele în pământ de ziceai ca se cutremură pădurea. De la atâta gălăgie, Mama Veveriță ieșise din vizuină. În scurt timp i se alătură și Cârtița, proaspăt trezită din somn. Acum așteptau amândouă cu sufletul la gură să afle care este motivul pentru care Omida este atât de nervoasă.

Nimeni nu îndrăznea s-o întrebe pe Omida încruntată ce a supărat-o și de ce-i atât de furioasă într-o zi frumoasă și însorită.

Draga mea, dar ce s-a întâmplat de nu-ți mai găsești locul și te muți de pe un picior pe altul? Cine putea să te supere atât de rău? Întrebă Polițistul Papagal, aflat întâmplător prin zonă.

Eee, domnule polițist, dar cum să nu fiu supărată?


În partea a doua a poveștii lunii IULIE vedem exact cine a supărat-o pe Omidă, voi aveți vreo idee? 🙂

5 2 votes
Article Rating