Ora 25 de C.Virgil Gheorghiu este una dintre cele mai profunde cărți citite de-a lungul vieții mele. Deși nu este un roman biografic, cartea este inspirată din viața autorului care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a ajuns împreună cu soția sa să cunoască mediul absolut inuman din lagărele de concentrare.
Când ai în mâinile tale o carte ce a fost tradusă în 30 de limbi și ecranizată în anul 1967 cu Anthonny Quinn în rol principal, realizezi că te afli în fața unei capodopere literare.
Vă recomand cu multă căldură cartea și vă invit să citiți recenzia făcută de mine în Revista Timpul.
Foarte frumoasă şi documentată recenzia! Te felicit şi pentru apariţia ei în revistă! Cred că voi căuta şi filmul, sper să dau de el.
Mulțumesc mult, e cu adevărat o carte de suflet. Altă carte de suflet… Aș vrea și eu să văd filmul, dar nu cred că am unde unde. Îți recomand romanul ăsta din toată inima! 🙂
Multumim. Nu stiu de ce , imi suna cunoscută cartea. Poate sa o fi citit demult?.. Oricum, după ce se deschide din nou biblioteca, o sa o împrumut.
E cu adevărat extraordinar de frumoasă și, ciudat, dar la cartea asta n-am mai plâns atât de mult. Doar pe final am plâns. Adică, nu știu, am văzut-o la un alt nivel, poate stilul scriitorului care este bărbat, habar n-am, că sensibilitate există din plin în carte… O recomand cu tot sufletul meu, ce mult mi-aș fi dorit să văd filmul…
Vad ca la biblioteca fac un sistem.ce permite sa comanzi si sa ridici cărțile de care ai nevoie. Si coperta parca imi zice ceva, o sa o împrumut atunci, ca o au.
Ia-o că e scrisă într-un stil filosofic, foarte interesant. O să-ți placă enorm! 🙂
Sa vezi ce coincidenta. Eu zic ca des apar in viata noastra coincidențe de-astea care nu-s deloc întâmplătoare. Săptămâna asta o colega cu care se dovedește că am multe idei in comun mi-a cerut nr de telefon ca sa imi trimita niste linkuri. Joi am lucrat de acasă, era prima dată, n-am știut că de fapt ar trebui să fiu conectată la calculatorul de la serviciu care trebuia sa fie aprins. Al meu nu era. Noroc cu numărul colegei, ca nu mai am alte numere, mi-a aprins ea calculatorul. Si noroc ca ea lucra, pentru ca joia dupa masa nu… Read more »
Mă bucură mult ceea ce-mi spuI. O să vezi că merită s-o citești 🙂
P.S.: am mai pățit și eu d-astea cum mi-ai povestit. Chiar e genul de carte pe care vrei s-o recitești. Spor!