Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri – Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca

Azi, 29 septembrie 2020, Părintele Arsenie Boca ar fi împlinit vârsta de 110 ani, dacă ar mai fi trăit.  Și, pentru că azi e data lui de naștere, m-am gândit să vă recomand o carte pe care eu am descoperit-o acum mulți-mulți ani pe vremea când nici mamă nu eram și nici plan nu aveam să devin prea curând pentru că eram foarte tânără.

Biografia Părintelui Arsenie Boca este una cum numai un om sfânt poate avea, iar studiile interdisciplinare l-au ajutat să poată scrie capodopera vieții sale – cartea Cărarea Împărăției.

S-a născut în 1910, într-un sat din Hunedoara, din părinți simpli, tatăl fiind cizmar. Nu a fost copil unic la părinți ci a mai avut o surioară care a murit însă la doar câteva luni când Părintele avea 3 ani. La doar 12 ani, părinții săi au divorțat așa că, fiind încredințat tatălui, a fost un copil învățat cu greutățile de mic. Din păcate, trebuie să treacă nu doar prin divorțul părinților săi, dar de la vârsta de 15 ani rămâne și orfan de tată. Părintele și-a dedicat toată viața lui cinstirii lui Dumnezeu și încercării apropierii oamenilor de credință.

Vă mărturisesc că, după ce am citit cartea Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri, viața mea s-a schimbat în bine. Și am început să înțeleg lucruri, să înțeleg predispoziții și să înțeleg cum anume se transmit unele patimi de la părinți la copii. Totodată, am devenit foarte interesată de domeniul acesta al moștenirii genetice.

După ce un copil se naște, părinții pot controla, cel puțin în primii ani, de la cât și ce mănâncă, la ce haine poartă, ce igienă are etc. Ce nu pot controla însă este ce anume transmit prin intermediul genelor propriilor copii. 

Și sunt lucruri care mă depășesc din punct de vedere genetic, deși le-am citit de nu știu câte ori în cartea din învățăturile Părintelui, lucruri ce sunt explicate mai pe larg în cartea Cărarea Împărăției, o carte scrisă în totalitate de Părintele Arsenie Boca, cel supranumit Sfântul Ardealului. Cu siguranță un  om cu studii de medicină pricepe mult mai multe, iar Părintele avea și astfel de studii. Eu m-am concentrat să înțeleg ce puteam și anume partea asta legată de păcatele părinților și de cum se trasmit ele la copii.

Atunci când am citit cartea pe care o recomand azi, habar n-aveam cine este Părintele, unde a trăit, unde e mormântul și așa mai departe. Nu știam nimic, nu-i citisem biografia și îmi cădea în mână o astfel de carte. După ce am isprăvit de citit am realizat că numai un sfânt mare poate să spună lucrurilor pe nume așa cum o face el pentru că eu, până atunci nu mai citisem nimic de o asemenea profunzime. Poate și pentru că, în ignoranța mea, nu citisem Biblia. Și apoi, imediat ce am terminat de citit mi-am pus în cap să ajung la mormântul Părintelui de la Prislop, deși eu nu știam că e acolo. Dar m-am interesat. Pe vremea aceea nu era vânzoleala care este acum, mai multe despre marea sa personalitate știau oamenii din zona de centru a țării noastre. Eu eram bucureșteancă. Și totuși, ceva mă atrăgea ca un magnet. Așa că am ajuns și la mormânt, prima oară înainte de a deveni mamă. Apoi am cumpărat alte și alte cărți pentru că am vrut să știu și pot spune întregii lumi că am simțit ajutorul acestui mare sfânt ori de câte ori am avut nevoie. Iar azi am decis să împărtășesc și cu voi câteva din ideile cărții.

Problemele tratate în carte sunt de la alcoolismul părinților și cum îi afectează pe urmași la păcatul desfrânării, importanța spovedaniei și a postului, problemele pe care le au oamenii care suferă de lăcomia pântecelui sau despre cât de mult iubește Iisus copiii. Iată un citat extrem de frumos despre rugăciune:

„Rugăciunea e respirația sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor”.

Căci despre asta este în primul rând cartea aceasta: despre una dintre cele 7 Sfinte Taine ale Ortodoxiei, Taina Cununiei, pe care Părintele ne învață cum anume s-o trăim și ce responsabilități și obligații avem în primul rând noi, mamele. Iată un citat despre gândul pe care mamele (creștine) ar trebuie să-l aibă atunci când doresc să aducă pe lume copii:

„Nașteți copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu”.

Am mai vorbit despre cartea acesta atunci când am scris articolul despre De unde vin durerile noastre și am recomandat-o și atunci.

Cartea cuprinde și ilustrații, unele care-l înfățișează pe Părintele, altele cu Iisus și Maica Domnului, iar altele extrem de grăitoare aș putea spune, poate un pic șocante referitoare la ideea de familie creștină, dar toate cu un scop clar, acela de a face oamenii să conștientizeze păcatul și implicațiile acestuia pentru generațiile viitoare.

Mi-aș dori sincer ca această carte să fie citită de orice viitoare mamă, eu o țineam lângă pat chiar și după ce am născut pentru că simțeam că mă ajută și-mi dă putere.

N-o să vă las citate, le veți găsi singuri că sunt din plin și vă doresc să vă fie de ajutor. În ce mă privește, după simpla lectură a acestei cărți și fără să cunosc nimic din personalitatea Părintelui Arsenie Boca am simțit că este unul dintre sfinții ce sper să fie cât mai curând așezat printre ceilalți sfinți pentru că faptele sale, viața chinuită, dar curată pe care a dus-o, plăcerea cu care a făcut atâtea studii, talentul deosebit la pictură, precum și mărturiile tuturor celor care l-au cunoscut sunt dovezi de netăgăduit că-și merită numele de Sfântul Ardealului. Și, e de ajuns să treci pe la Prislop sau pe la Sâmbăta de Sus ca să simți ajutorul și binecuvântarea Părintelui.

P.s.: Frazele de mai sus n-au fost cu scopul de recenzie, ci scopul a fost să fac o recomandare, una din tot sufletul. Educația pe care Părintele Arsenie a făcut-o oamenilor ce l-au cunoscut și nouă prin cărțile lăsate nu se învață în nicio școală sau facultate (cu excepția Teologiei, desigur), așa că citiți-i cărțile și veți simți schimbări în bine în viața voastră.