Vizită la mănăstirile Bucium, Berivoi și Dejani, din Județul Brașov

Pentru că a venit primăvara, am hotărât să mai ieșim în natură și să stăm cât mai mult timp afară adică exact cum povesteam în articolul despre ce-i face fericiți pe copii și alegerea de a vizita mănăstiri e una foarte bună pentru toată familia așa că azi vă povestesc despre 3 mănăstiri din apropiere de Brașov.

Primele poze din articol sunt de la mănăstirea Bucium, prima dintre cele 3 pe care am vizitat-o chiar într-o zi de mare sărbătoare din anul ăsta și pe care am descoperit-o prin intermediul Ghidului mănăstirilor din țara noastră.

Ce mi-a plăcut în mod special la Mănăstirea Bucium este liniștea și locul întins unde copiii pot alerga în voie. Deși noi am ajuns în zi de sărbătoare și era plin de mașini parcate în interiorul curții mănăstirii pentru că afară nu ai unde, tot rămânea pajiștea aceea superbă de la poalele munților unde copiii s-au zbenguit cât i-au ținut picioarele, au călcat pe mușuroaie și au admirat bondarii. Este extraordinar de frumos primăvara să vizitezi astfel de locuri, atât pentru trup, dar mai ales pentru suflet și pentru minte, pentru liniștea pe care o poți găsi doar în mănăstirile situate în zonele montane, izolate.

Iată o poză de pe drum cu un lan de rapiță, iar în dreapta sus vedeți cum vărfurile munțior încă mai aveau zăpadă deși era început de mai.

Drumul este pe ruta Brașov-Făgăraș și vreau să vă spun de la început că este un drum foarte prost, mă refer la ultimii km, după ieșirea din Perșani se face stânga, mănăstirea fiind situată în comuna Șinca Veche, sat Bucium. La cazare văd că în Ghid apar vreo 50 de locuri, deci este destul de mare.

Ce mi-a mai plăcut și este important când pleci cu copiii după tine a fost faptul că toaletele sunt foarte mari, adică au și chiuveta în interior, deci ieși de acolo gata spălat pe mâini și ai o mai mare intimitate; fac această precizare pentru că, de exemplu, la mănăstirea Berivoi, toaletele erau din acelea vechi, ca de la țară.

Mai jos aveți intrarea în Mănăstirea Berivoi cu a ei livadă tânără pe stânga.

Mănăstirea Dejani are un spațiu mai mic decât celelalte două, mă refer la partea de pajiște unde pot alerga și se pot juca cei mici și, fiind situată pe un deal practic, foarte sus cu un drum aproape inaccesibil, nu m-a atras extrem de mult. Noi, când am ajuns, slujba era pe final și era foarte aglomerat astfel că nu am reușit să intru, doar ne-am închinat și am dat o tură. Ulterior, tot din cartea de care v-am vorbit (Ghidul mănăstirilor) pe car enu o consultasem la timp, am aflat că există o icoană făcătoare de minuni: icoana Maicii Domnului, „care a mijlocit mai multe vindecări”, dar și părticele din moaștele Sf. M. Mc. Gheorghe, ale Sf. Ier. Spiridon și ale Sf. Nectarie, deci să rețineți partea asta dacă doriți să o vizitați. Despre Sfântul Nectarie știam încă din București că este mare ajutător celor bolnavi de boli grele. Și acum că v-am spus, realizez că voi reveni sigur ca să pot intra și în Biserică.

Drumul spre Mănăstirea Dejani se făcea de la Mănăstirea Berivoi că sunt apropiate ua de alta (am ajuns la ambele în acceași zi).

Mănăstirea Berivoi a fost vizitată de noi în aceeași zi cu mănăstirea Dejani (Mănăstirea Bucium am văzut-o în altă zi, în care am reușit să împărtășim copiii, ea fiind prima) și este mare și frumoasă, străjuită de crestele Munților Făgăraș, e situată în comuna Recea, foarte curate împrejurimile și a fost pe placul copiilor pentru că are un râu care curge foarte zgomotos. Are și o parcare mare de tot, pe teren plat, afară din mănăstire, și pe acolo curge râul, în lateral, dar râul trece și prin interiorul mănăstirii așa că e interesant cum se aude, o să vă atragă sigur.

Iată ce șopârlă mi-a fost dat să văd la plecare, am zis să v-o arăt și vouă:

Zona de munte în care este situată este cam greu accesibilă în sensul că se ajunge pe un drum care e cam de lățimea unei singure mașini, nu e loc de două așa că trebuie mers super prudent, și, din ce-am văzut, sunt mulți oameni pe principiul mie mi se cuvine tot, nu mă dau un cm mai încolo, aștept să cedezi tu, dar în fine, să nu uităm scopul pentru care ne ducem spre mănăstiri când o facem 🙂 .

Ca o concluzie, dintre toate mănăstirile de care am vorbit azi,

• Mănăstirea Berivoii Mari rămâne cea mai accesibilă ca drum (are și ea multe sfinte moaște), poartă ca hram: Sf. Apostol Andrei, Înălțarea Domnului, dar și Sf. Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei
• Mănăstirea Dejani are acea icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dar drumul este cel mai inaccesibil dintre cele 3 pentru că e situată sus și e greu de urcat cu mașina, ea poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului, Schimbarea la Față.
• Mănăstirea Bucium are ca hram Schimbarea la Față a Domnului și cea mai mare întindere de pământ ca pajiște unde se pot juca cei mici, nu are sfinte moaște și drumul este prost, numai gropi.
• Toate cele 3 mănăstiri de află în județul Brașov și în apropiere una de cealaltă, iar o parte din informațiile din articol sunt luate din Ghidul mănăstirilor, o carte atât de binevenită pentru cei dornici de drumeții anul ăsta.