Privind în urmă la vara asta care tocmai a trecut nu pot spune că mi s-a părut excesiv de toridă, însă băiețelului meu drag DA pentru că a preferat să stea prin casă numai în body-uri (din acelea tip maiou, nu cu bretele, alea cu bretele sunt pentru soră-sa 🙂 ) și, cum a venit toamna, destul de repede și de brusc în Brașov, ce credeți? Copilul meu nu a mai avut chef să se îmbrace și să facă și el frumos trecerea la sezonul rece. Nu, deloc, așa că multe zile la rând eu îl îmbrăcam cu pantalonii și el rămânea iar în body, și își scotea și ciorăpeii așa ca să fie mai cool.
Poate vouă vi se pare amuzant, dar să vedeți chinuială cu reîmprietenirea cu sacul lui de dormit. Pentru că modelul lui principal (soră-sa) are un sac de dormit cu orificii făcute la cerere pentru a-și aerisi picioarele noaptea, a vrut și el la fel, așa că a purtat o vreme sacul descusut special cu picioarele pe afară. Doar că ăla era un sac subțire și eu mă străduiam să-l culc în sacul ăla mai gros bleumarin din pozele de mai jos și care s-a mai decolorat deși l-am luat de nou, nu e de la soră-sa. De aici totul devine și mai amuzant. Să vedeți de ce… 🙂
Într-o frumoasă zi de septembrie, cum citeam eu blogul Ioanei, la care sunt și abonată, de altfel, văd că ea recomanda niște cărți pentru copii, două dintre ele le-am îndrăgit pe loc și le-am și cumpărat. Așa se face că în biblioteca noastră, dar și în casa noastră și-a făcut loc acum puțin timp, Sam, cel prea timid, recomandat de Ioana.
Amândoi copiii au îndrăgit pe loc protagonistul, adică micuța girafă pe numele ei Sam, așa că aproape în fiecare seară am început să le citesc povestea asta care mie îmi place tare cum e scrisă, îmi plac ilustrațiile și stilul general al scritoarei.
Într-o seară, băiețelul meu și-a adus aminte de o salopetă mai veche în care doarme, cu o girafă, cu Sam cel timid, devenit acum cel mai bun prieten al lui (doar au o pasiune în comun, nu? – camioanele) așa că o perioadă numai în ea a dormit, asta nefiind neapărat o problemă. Problema în familie a apărut când copilul nu mai voia nici măcar sacul ala subțire pe motiv că îi este astupat Sam cel timid (ăla de la salopetă). Fiecare noapte devenise un coșmar pentru mine că el nu mai voia decât dezvelit, fără sac, noaptea se face mai frig și chiar dacă am dat drumul deja la centrală, tot nu mi se pare ok ca un copil să doarmă dezvelit 🙁
Într-o zi însă (destul de repede) mi-a venit ideea salvatoare, bine măcar că nu m-a părăsit și creativitatea odată cu răbdarea care chiar simțeam că se scurge strop cu strop. Nici eu nu știu de unde oi fi găsit șablonul ăla maro prin casă, dar am reușit să creez o girafă, un Sam cel timid din bumbac galben, decorat cu ață neagră și o mărgică tot neagră pe post de ochișor. Practic, m-am împrietenit și eu cu Sam, ce nu înțeleg e de ce mi-o fi luat atâta timp că e cel mai simpatic pui de girafă pe care-l știu așa timid cum e 🙂 .
Ne e greu uneori să le facem pe plac copiilor, însă, la final, când stresul a trecut, ne dăm seama că am mai învățat ceva ca părinți.
Am scris acest articol că poate mai inspir și alte mame cu probleme similare și am cusut special doar de mână deși voi știți că am și mașină de cusut, ca să nu vă dezamăgiți și să nu vă împiedicați în detalii, ci să vă lăsați imaginația să zboare și, dacă și voi vreți să creați o buburuză, o rățușcă sau vreun Sam timid ca al meu care nici codiță nu are, să aveți încrederea că veți reuși, iar copiii sigur vor aprecia.
Pe fiul meu l-am cucerit și acum îl îndrăgește și mai mult pe Sam cel care nu prea vorbea la început, iar pe fiică-mea a distrat-o rău de tot mica mea invenție așa că urmează curând să-i cos și ei ceva pe sacul de dormit. 🙂
P.s.: negocierea a mers însă mai departe puțin și a vrut să-i fac și sacului ăstuia orificii pe unde să-și scoată picioarele. Of, uneori în viață trebuie să te mulțumești și cu o remiză, dar să speri că data viitoare vei da șah-mat 🙂
P.s. 2 Mi-a mai venit o idee în timp ce le citeam povestea asta așa că într-un articol viitor o să vă vorbesc despre ce plan am de a o ajuta pe fiica-mea să scape de una dintre fricile ei cu ajutorul noului meu prieten – Sam, cel prea timid.
[…] recunosc că la replica de mai sus chiar nu m așteptam, absolut deloc, și, dacă nu știți care Sam, e unul dintre personajele preferate ale lor, am scris anul trecut despre […]