Cu peste un deceniu în urmă decopeream bloggingul și aveam un prim blog despre recenzii. Era o perioadă în viața mea când mă relaxa să citesc mult așa că postam și pe blog din ideile care-mi rămâneau după ce terminam de citit cartea respectivă.

Acum, în prezent, mă întreb de ce l-o fi închis și n-oi fi continuat acel blog pentru că simt că în viitor o să mă îndrept tot mai mult spre începuturile mele ca blogger și o să continui să recomand cărți. Să le citesc și să-mi spun părerea. Știu că e oarecum un abuz să spun că fac recenzii, că voi face „recenzii de carte”, dar recunosc că mă pasionează tot mai mult subiectul ăsta. Adică să scriu despre cărți care mi-au plăcut extrem de mult, fără să răpesc cititorului plăcerea de a descoperi singur momentele cele mai captivante, mai interesante și mai pline de suspans. Sau, cum spune scriitoarea Em Sava pe blogul ei, „să nu povestesc cartea”.

Mă gândesc tot mai mult la lucrurile astea și mă pasionează tot mai mult domeniul așa că sper să reușesc să recomand pe blogul meu în continuare cărți bune, literatură română în special astfel încât scriitorii să fie ajutați prin recenzia mea, iar eu să trezesc interesul pentru acea carte.

Și, tot analizând, ca să fac bine treaba pe care doresc s-o continui, cred că voi pleca de la premisa pe care noi toți ar trebui s-o avem în vedere. În fond, e un proverb extrem de bine gândit al nostru, al românilor: „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Cred că l-am aplicat mai mereu și chiar mi-a guvernat viața, așa că-l voi adapta și pentru cărțile despre care voi vorbi și de acum înainte. Altfel spus mă voi gândi așa: dacă eu aș scrie mâine o carte (în fine ea e începută) și ar apărea pe piață, apoi cineva mi-ar face „recenzia”, cam ce informații mi-aș dori să dezvăluie? Și așa, punându-mă în pielea scriitorului, sper să reușesc pe viitor să nu dezvălui niciodată mai mult decât trebuie sau vreun detaliu pe care scriitorul n-ar vrea ca eu să-l pomenesc. La asta cu detaliile trebuie să lucrez că doar am scris anul acesta cum stau la acest capitol.

În rest, blogul meu va mai avea și pe viitor ceva paiete, vor mai fi și ceva idei despre creșterea copiilor (mei) că unele sfaturi oricât de bine intenționate ar fi nu se pot aplica oricui și cam despre va fi activitatea mea online.

Mi-am amintit în închiere și ce ne spunea un mare profesor din facultate, despre cum se succed în natură anumite evenimente, odată la nu știu câți ani, iată cam așa și cu noi, oamenii, ne întoarcem în anumite clipe spre trecut. Păcat că n-am păstrat blogul atunci, probabi s-ar fi strâns câteva sute de cărți extrem de interesante, zic eu.

Important este că mi-am regăsit pasiunea și vreau să o continui de atunci, de unde o lăsasem, acum mai bine de un deceniu…

Voi la ce pasiuni mai vechi v-ați întors de curând?

Sursa foto: arhiva personală
0 0 vote
Article Rating