Acum mulți-mulți ani, într-o vară toridă, mă întorceam împreună cu mama mea de la țară, de la bunica. Femeia locuia într-un sat izolat, iar eu, fiind adolescentă plină de energie, nu eram deranjată de faptul că satul era așezat departe de gară și trebuia să mergem prin câmp deschis o bună bucată de vreme. Profitam de acel drum lung de țară, prăfuit, pentru a povesti cu mama.
Continuarea o găsiți pe Catchy.ro
Surs foto: arhiva personală, undeva pe un drum din România
Te felicit, Florina! Ai pus punctul pe i. Da, am auzit şi eu foarte multe astfel de păreri, cum că suntem nişte fricoşi sau chiar necredincioşi dacă purtăm mască. De ce? Pentru că ne e frică de moarte. Eu am rămas fără cuvinte la monstruozitatea asta. Şi nu voi înţelege, oricât de mult aş încerca. Mă întristează astfel de comportamente.
Of, nici nu vreau să mă gândesc prin ce-aţi trecut…
Îți mulțumesc 🙂 A fost cu adevărat înspăimântătoare ziua aia, credeam că-l iau la bătaie pe nefericit așa mult m-a afectat. Îți dai seama, în fața unei chestiuni de viață și de moarte, să ai asemenea replică… 🙁 Foarte trist că încă mai sunt mentalități de genul acela… 🙁
Forte urat ce vi s-a intamplat. Pe de alta parte ma deranjează tendința actuala de a ii culpabiliza pe unul si pe altul, mai ales că nu se stie exact cum se transmite virusul si in ce masura cei asimptomatici il transmit. Ca daca esti asimptomatic clar nu tusesti, stranuti sau iti curge nasul, logic imprastii mai putin viruși. Eu fac tot ce tine de mine sa ma protejez, am fost multumita cand s-a dat legea cu masca in spatii închise, dar nu cred ca e treaba mea ce cred unii sau altii, atata timp cat eu pot sa stau… Read more »
Știi cum eram când aveam copiii mici și în autobuze sau mai știu eu pe unde nimeream câte o persoană d-asta care strănuta pe unde apuca fără batistă la nas și fără să-i pese că am un copil cu mine? Îmi venea să-i strâng de gât mai și cred că e de ajuns o singură dată să-ți vezi puiul (al meu nici 1 an jumătate n-avea) cu perfuzii într-o mânuță și-ți vine să-i iei la bătaie pe toți cei ce se îmbulzesc, se împing, nu respectă distanța, tușesc, strănută și aici nici măcar nu vorbesc de virusuri de gravitatea COVID-ului.… Read more »
Acum 2 ani șefa mea era palidă și vai de ea, din reflex am pupat-o, ca la noi se făceau pupături generalizate dimineata la serviciu. Ca dupa aia sa zica: vai, nu trebuia sa ne pupam, ca am gripa. A stat si a bolit toata ziua la serviciu, avea si febra. N-am pățit nimic. Dar partea buna a pandemiei e ca am scapat de pupatul asta peste tot.
Stiu ce zici, dar atata timp cat pot sa ii evit, e treaba altora cum si cat tusesc sau stranuta. Nu ma obliga nimeni sa stau langa ei.
Nesăbuiți au fost și vor fi! Și dacă ei sunt singurii care trec prin consecințe dure, totuși vor exista în jurul lor suficiente persoane care vor suferi. Nu ești niciodată singur.
Un articol bun, scris foarte bine, doar că întâmplarea te-a afectat profund!
Numai bine!
Da, replica lui egoistă m-a enervat cel mai mult. Doamne ferește de asemenea oameni în jur… 🙁
Îți mulțumesc, să fim sănătoși, asta-i esențial!
Si eu am seninatatea asta fatza de moarte: da, simt ca am trait din plin (desi mai am planuri). De aici pana la neglijentza si bataie de joc fatza de ceilalti e cale lunga…
Altfel, imi place mult cum ai scris articolul pt catchy! Felicitari pt colaborare!
Cat despre paralela cu virusurile, eu consider ca nu e vorba de virus cat de gazda, si cum avem grija de noi si asta depinde de fiecare. E drept ca imi da mana, noi am reusit sa ne gasim echilibrul si nu am mai racit de 10 ani.
Da, mă, treaba e că el avea la vreo 65 de ani și eu eram la liceu, îți imaginezi… 🙁 Ce bine că aveți așa o imunitate. Nici noi nu răcim des mai ales că ai mei copii au ajuns extrem de târziu în colectivitate și asta i-a ferit 🙂