„Nu uita, cele mai importante întâlniri sunt întâlnirile cu copiii noștri.
Oferă-i atenția maximă — nu știi niciodată pe cine poți întâlni în propriul copil”.
Janusz Korczak
Citatul ăsta l-am descoperit întâmplător salvat pe calculator și mi-a plăcut mai ales că se potrivește perfect tocmai la ce scriam eu ieri despre faptul că ar trebui să ne ascultăm activ copiii ori de câte au ceva să ne comunice pentru că „nu știm pe cine putem întâlni în propriul copil”.
Mi-a venit în minte, citind acest citat al lui Janusz Korczak (pedagog polonez, scriitor, doctor și activist social) figura regretatului Steve Jobs și mă gândeam la faptul că, dacă ar fi știut ai lui părinți cine va ajunge omul ăsta, cum va revoluționa el lumea și cum numele lui va fi cunoscut de întreaga planetă, cu siguranță că nu l-ar mai fi dat spre adopție. Sau poate tocmai faptul că a fost adoptat l-a ajutat și i-a pavat terenul pentru a ajunge atât de sus…
Scriitorul acesta polonez ne îndeamnă atât de frumos la a ne asculta copiii și a le acorda atenție pentru că, poate peste ani și ani agenda copiilor noștri va fi atât de plină (cine poate ști ce profesie vor îmbrățișa sau cărei cariere se vor dedica, ce job solicitant și plin de răspundere vor avea) încât va trebuie să ne programăm timpul la ei și roata se va întoarce astfel că NOI le vom cerși o clipă de atenție și vom fi recunoscători și bucuroși când își vor face timp să bea un ceai cu noi.
Să fim deci cu băgare de seama că micuțul din fața noastră care încă pocește cuvintele poate deveni un mare scriitor, un arhitect sau un pilot, un pompier extrem de ocupat sau un medic ce operează ajutat de roboți de ultimă generație sau chiar astronaut.
Viitorul nu-l putem ști, dar putem să ne bucurăm mai mult de prezent.
O, datorita tie mi-am amintit ca am o carte scrisa de el si n-am citit-o inca.
Wow, ce tare mi se pare ca ai o carte scrisa de omul asta ca mai am si alte citate si-mi place cum gandeste, desi eu nu cunosc multe despre el, eu doar am gasit citatele salvate pe undeva. Pai… sa te apuci. Nu stiu cum e in Franta, dar in Brasov vremea chiar te indeamna la lectura si meditatie 🙂 Spor!
O am de la cinema…din dulapul cu cărți, de unde poti sa te servesti sau sa duci tu carti.
E cam urata vremea, dar e normal pe undeva. Iar de cand avem casa, ma bucur cand ploua, ca se uda gradina.
Pai, dupa ce o citesti, ar fi super sa-i faci un rezumat pe blog (daca poti) sa ne mai impartasesti si noua ideile lui. Ai dreptate, e buna ploaia, dar nu cand vine in cantitati asa de mari. Azi a iesit soarele 🙂