„Omul este continuu ocupat, vrea să fie ocupat pentru că, altfel, trebuie să stea cu sinele său”.
Sufletul meu, temnița mea – de Arhim. Simeon Kraiopoulos
Am vorbit săptămâna asta despre cartea Sufletul meu, temnița mea, scrisă de Părintele Simeon și astăzi m-am gândit să adaug și acest citat colecției de citate celebre sau mai puți celebre de pe blogul meu.
Problema asta a cât vrem noi să fim de ocupați încercând să ne mutăm atenția pe lucrurile efemere doar ca să nu rămânem singuri, adică să nu rămânem cu gândurile noastre, este o problemă de actualitate. Probabil dacă am sta să calculăm zilnic pe ce se duce timpul nostru, resursa asta prețioasă, am vedea că timp este pentru tot ce ne dorim, ce ne lipsește e autdisciplina, ordinea, ambiția, determinarea, fiecare poate completa cum dorește.
Și mi-am amintit cum scria într-una din cărțile despre Părintele Arsenie Boca faptul că a luat bătaie, copil fiind, doar o singură dată de la tatăl lui și motivul a fost atunci pentru a înțelege să nu mai piardă timpul.
De asta apreciez eu extrem de mult oamenii ce se dedică 100% credinței (mă refer în mod special la cei care îmbracă haina călugăriei fie că sunt femei sau bărbați) pentru că ei reușesc să trăiască cu foarte puțin din tot ce ne trebuie nouă, celorlalți. Ei nu aleargă după haine la promoții, nu aleargă după case și mașini, nu stau cu orele în fața oglinzii ca să se machieze și să-și dea culoare, nu aleargă să dea like, nu sunt abonați la nu știu câte canale, site-uri, bloguri. Ei nu aleargă nici măcar după copii că n-au. 🙂 Și, din învățăturile marilor călugări, unii dintre ei ce ajung sfinți, avem mereu câte ceva de învățat. Despre asta este citatul de azi, tot despre timp așa cum mai scriam cândva.
Eu stau f bine cu gândurile mele…As putea sa stau asa ore întregi. Dar tot o pierdere de timp mi se pare.
Si nu cred ca numai călugării nu aleargă după ce zici. Sunt in vacanta la munte, ieri am fost in orasul mai mare din zona, unde de obicei mergeam la cateva magazine, nu multe. Si ma gandeam ca grație coronavirusului n-am mai pierdut timpul cu ele, ca sa evitam aglomerația: am mers doar la piata si magazin de mâncare.
Ce simpatică ești Elena 🙂 Păi, prin a sta cu gândurile tale, eu nu înțeleg să stai degeaba ca să pierzi timpul. Din contră eu înțeleg să-ți dedici ție acel timp în care poate citești ceva interesant fără să te lași distrasă, croșetezi, gătești, muncești în grădină, faci curat, orice, te joci cu copilul sau îl înveți ceva și ești acolo, ești prezent, fără să ai telefonul pe care-l verifici des, fără să faci alte activități. Și, desigur, că nu numai călugării, ci sunt mulți oameni care se sfințesc și căsătoriți fiind, sau singuri, necăsătoriți, fără copii, n-am zis asta,… Read more »
Când lucrurile pe care le facem, oricare ar fi ele, ne fac bine sau ne ajută să facem un bine, timpul alocat acelor lucruri nu mai e timp pierdut.
Zi frumoasă, Florina!
Exact! E timp dăruit, e timp bine folosit etc. Când, însă, bântuim pe net fără țintă, riscăm nu doar să ajungem să trăim viețile altora, dar, treptat, ne pierdem pe noi. Și exemplele de pierdut timpul, de alergat după lucruri efemere sunt enorm de multe.
Să fie frumos și liniște, și sănătate să avem cu înțelepciune 🙂
Așa am simțit și eu mereu despre călugări, dar n-am pus-o niciodată în cuvinte.
Am văzut multe reportaje și interviuri cu călugări de la Muntele Atos, de exemplu și, auzindu-i vorbind, am văzut cum transmit liniște, echilibru și împăcare cu sine cuvintele lor. Am simțit multă înțelepciune în ce spun și erau oameni cu studii înalte!