„Omul este continuu ocupat, vrea să fie ocupat pentru că, altfel, trebuie să stea cu sinele său”.

Sufletul meu, temnița mea – de Arhim. Simeon Kraiopoulos

Am vorbit săptămâna asta despre cartea Sufletul meu, temnița mea, scrisă de Părintele Simeon și astăzi m-am gândit să adaug și acest citat colecției de citate celebre sau mai puți celebre de pe blogul meu.

Problema asta a cât vrem noi să fim de ocupați încercând să ne mutăm atenția pe lucrurile efemere doar ca să nu rămânem singuri, adică să nu rămânem cu gândurile noastre, este o problemă de actualitate. Probabil dacă am sta să calculăm zilnic pe ce se duce timpul nostru, resursa asta prețioasă, am vedea că timp este pentru tot ce ne dorim, ce ne lipsește e autdisciplina, ordinea, ambiția, determinarea, fiecare poate completa cum dorește.

Și mi-am amintit cum scria într-una din cărțile despre Părintele Arsenie Boca faptul că a luat bătaie, copil fiind, doar o singură dată de la tatăl lui și motivul a fost atunci pentru a înțelege să nu mai piardă timpul.

De asta apreciez eu extrem de mult oamenii ce se dedică 100% credinței (mă refer în mod special la cei care îmbracă haina călugăriei fie că sunt femei sau bărbați) pentru că ei reușesc să trăiască cu foarte puțin din tot ce ne trebuie nouă, celorlalți. Ei nu aleargă după haine la promoții, nu aleargă după case și mașini, nu stau cu orele în fața oglinzii ca să se machieze și să-și dea culoare, nu aleargă să dea like, nu sunt abonați la nu știu câte canale, site-uri, bloguri. Ei nu aleargă nici măcar după copii că n-au. 🙂 Și, din învățăturile marilor călugări, unii dintre ei ce ajung sfinți, avem mereu câte ceva de învățat. Despre asta este citatul de azi, tot despre timp așa cum mai scriam cândva.