Cum am devenit mai conștientă de timpul meu

Anul trecut a fost unul în care nu am fost tocmai cea mai echilibrată persoană. Adică am făcut excese. Am pus presiune pe mine apucându-mă să scriu o carte. Și nu mi-am ales să scriu și eu un Jurnal, ceva, o carte mai lejeră la persoana întâi, ci am vrut din prima să scriu un roman. Și m-am pornit. Am scris mult, am pierdut vreo două luni și apoi mi-am dat seama de impulsivitatea mea, am realizat cât de multe am sacrificat pentru asta și cât de inconștientă am fost. Pentru că am scris prost, neavând un stil. Stilul vine în timp, iar eu nu mi-am dat timp. 

Ca om, ca adult, trebuie să știi să-ți asumi greșelile. Și eu recuosc că am fost inconștientă. Că așa  se numește un om care uneori o ia pe arătură, un om care mai e și părinte pe deasupra: inconștient. Știu că în mediul virtual toți vrem să părem super echilibrați și să arătăm partea noastră bună, să ne construim o imagine. Dar, cu atât mai mult, atâta timp cât ai un blog și-ți expui ideile în spațiul public, trebuie să ai grijă la ce vorbești (scrii), pentru că îi poți influența pe oameni. Nu contează pe câți dintre ei, unul singur dacă-l influențezi prost, vei da socoteală cândva pentru asta. Așa că, ăsta e motivul pentru care am scris mai sus despre unele din acțiunile mele nu tocmai sănătoase. Scriu  însă azi și cum am depășit asta pentru că de greșit, într-un mod sau altul, toți greșim.

Din decembrie anul trecut, după ce am realizat că am fost la un pas de burn-out, mi-am oferit mie însămi o pauză lungă de tot de la majoritatea dintre activități și m-am apucat de tricotat, printre altele și de analizat viața mea. Am reflectat.

Când a început acest nou an, am simțit așa o stare de bine, și mi-am tot repetat că am un an bun, și așa este până acum. Ba chiar le-am repetat și celor apropiați, le scriam asta și pe e-mail reiterând mereu ideea „am un an bun”. E bun pentru că eu apreciez enorm ce am, apreciez sănătatea mea și pe toți cei din jurul meu. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu când îi văd pe cei ai mei sănătoși. Îmi place cu adevărat să privesc în urmă la ce am construit în cele aproape 4 luni încheiate: am citit, am învățat, am făcut cursuri, am intrat în proiecte care îmi plac și am ieșit din altele pe care am avut dicernământul să le părăsesc la momentul potrivit. Am cunoscut oameni, cu bune și rele, fiecare experiență are locul ei și sunt recunoscătoare. Am învățat să spun NU foarte repede, să nu mai prelungesc inutil agonia atunci când ceva nu merge. Mi-am prioritizat activitățile, m-am respectat pe mine și m-am ținut de plan. Pentru că toți ar trebui să avem un plan despre unde ne-ar plăcea să fim.

Am avut o atitudine extrem de pozitivă încă din ianuarie, nu m-am mai stresat așa de mult și am știut ce să învăț din ce n-am mers. Cu presiunea pe care înainte o puneam am zis așa: nu arde nimic, ferească Dumnezeu să ardă! Asta a fost ca un motto care m-a ajutat mereu să prioritizez. Acum știu că, dacă se strică ceva prin casă nu e grav, nu e problema mea, nu o iau personal, nu mă stresez. Dacă cineva mă jignește, nu rămân blocată ci, deși mă supăr pe moment, trec repede peste, rup relația cu acel om și gata, merg mai departe cu fruntea sus pe drumul meu.

Mi-am ales cu cea mai mare atenție, începând din acest an, oamenii cu care interacționez și am eliminat toate relațiile toxice. Toate, fără excepție. Eu sunt altruistă, o știu bine, așa că n-au ce căuta în viața mea egoiștii, spre exemplu. Nu-i judec, nu am nimic cu ei, dar nici nu-i pun la masă cu mine, că timpul meu e prețios. Și, dacă l-aș da lor, nu mi-ar mai rămâne timp de cei dragi.

Știu exact secolul în care trăim, așa că sunt conștientă de timpul pierdut pe rețelele sociale. Dar aici o să fac o paranteză importantă, tot legat de greșeli. Anul trecut, eu, o femeie care nici măcar FB nu are, am zis că iau pauză de la blog ca să nu fiu distrasă de la scris. Și, ce credeți? Nu a fost de ajuns să acționez așa rigid pentru că timpul tot nu l-am folosit bine. Deci, da, e o soluție să iei pauză de la rețelele sociale, dar să știi clar cum folosești acel timp. Pauzele de la rețelele sociale atunci când nu ai un plan bine stabilit în minte, pot să nu aducă valoare vieții tale. Iar…  „suma viciilor să rămână constantă”.

Și acum, o iau pe liniuțe concret că poate așa schematic e mai ușor. 

Ce am aplicat în strategia mea de a-mi folosi bine timpul:

1. Încep ziua cu activitățile pe care chiar trebuie să le fac. Nu-mi plac toate, uneori mi-aș dori să fac altceva, dar n-am încontro, știu că doar așa, prin disciplină și consecvență în ce fac, îmi va ieși și voi ajunge unde doresc. Și rezultatele le văd.
2. Am grijă să nu sar peste mese și să nu-mi mai pun organismul în pericol, nu e timp de asta. Un sistem imunitar bun sigur ajută!
3. Mă bucur de viață, de micile plăceri, de natură, de tot ce mă înconjoară, asta nu trebuie niciodată să uităm. Îmi repet mereu că, atâta timp cât sunt sănătoasă, o să fie bine.
4. Nu las pe nimeni să-mi micșoreze ambițiile. Asta chiar nu permit nimănui că, vorba aia, nu a trăit nici măcar o zi din viața mea ca să știe cine sunt eu și ce viață am avut. Așa că aici nu fac excepții: dacă mă simt jignită, mințită, folosită, subestimată, am grijă să stau cât mai departe posibil de acea persoană. Nu îmi este greu deloc. 
5. Am mare grijă pe cine numesc „prieten”. Eu dedic timp prietenilor, și atunci trebuie să-mi fie clar care-s ăia. 
6. Îmi iau timpul meu cu mine. Le comunic asta și celor dragi și le cer o oră pe zi sau cât vreau eu ca să concentrez. Le explic frumos că e greu să depui efort intelectual cu gălăgie sau când ești distras. 
7. Mă mai ajută, recunosc și faptul că nu sunt abonată pe nicăieri, nici la bloguri, nici la Reviste sau alte site-uri, gen de cumpărături. Mă mai abonez din greșeală uneori, dar apoi mă dezabonez repede. De aia nici eu nu am buton să vă abonați la mine, intrați și voi când vreți, când puteți, când aveți chef. Dar asta nu înseamnă că în trecut nu am pierdut timpul navigând pe site-uri de cumpărături, de exemplu. Ba da. Chiar am avut o perioadă în care, din cauza stresului pierdeam juma se oră seara uitându-ma la pantofi. Nu mi-e rușine s-o spun, era o iarnă grea, super stresantă și nu știam cum altfel să scap de stres, iar culorile îmi dădeau o stare de bine. Încă mai am sandalele cumpărate atunci… 🙂 Deci, aveți grijă la ce anume sunteți abonat!
8. Deși e pe la finalul listei, nu e deloc fără importanță. Un ajutor extraordinar să am randament, cel mai important este, desigur, de la Dumnezeu. Fiecare om își știe relația cu Divinitatea, fiecare e liber să creadă în ce vrea el, așa că nu intru mai mult în detalii. Spun doar că am văzut pe pielea mea, în viața mea, cum un doctor, de exemplu, mi-a spus clar că nu e nicio șansă ca o anumită problemă de sănătate să mi se rezolve și cum, peste o perioadă de timp, același doctor, văzând că sunt bine, mi-a zis: E incredibil, chiar n-aș fi crezut!
9. O agendă! Da, dacă vrei să fii organizat, ia-ți o agendă, un calendar, fă-ți o panificare, vezi unde ești și apoi vezi unde vrei să ajungi. Și nu uita să te bucuri de orice realizare, cât de mică ar fi.
10. Mă cunosc pe mine zi de zi. Asta e ceva ce eu fac de mică, iubesc să știu tot ce pot despre cum au trăit bunicii, străbunicii, apoi fac conexiuni, văd ce defecte au avut ei și cum le-a influențat asta viața, cum mi-au influențat-o mie și mai văd ce-am moștenit eu și cum pot corija. Plus teste de personalitate, în care am mare încredere, de care am mai vorbit când am scris despre Altruism.
11. Încerc să țin sub control dependența de tehnologie. Faceți-vă un test simplu: luați-vă într-o zi o oră în care doar să citiți ceva dintr-o carte sau să faceți un curs online. Și apoi puneți-vă telefonul să sune exact peste o oră ca să verificați dacă puteți sta în acel timp fără telefon, concentrat, fără întreruperi. Veți fi mândri de voi dacă da, și dezamăgiți dacă nu, dar măcar conștienți. În ambele cazuri câștigați. Fiți mai atenți la ce dați like-uri, cu ce vă pierdeți minutele pe rețelele sociale și încercați să ieșiți din cercurile vicioase în care simțiți că v-ați băgat. Chiar se poate!
12. Lucrez zilnic la încrederea în mine. Punctul 12 e strâns legat de 10. Cu cât te cunoști mai bine, cu atât ai mai multă încredere în tine. Mie mi-e clar. Un om care nu are încredere în el și care are complexe de inferioritate, va considera mereu că timpul altora e mai prețios decât al său și asta pentru că-i vede pe alții mai buni decât pe sine. De aici și greutatea de a spune NU, de aici timpul pierdut pentru interesele altora și neglijarea timpului personal. Cum să vă creșteți încrederea, cred că trebuie să scriu articol distinct că m-am întins și așa prea mult. 
13. Ultimul punct: mă iubesc pe mine, sunt mai indulgentă, ce n-am reușit azi, mâine o iau de la capăt, perseverez. Cum am zis, nu arde nimic… Luați-vă timp, o să vă iasă până la urmă dacă încercați să vedeți mereu partea bună a lucrurilor în fond, singurul lucru ireversibil e moartea. Cât suntem sănătoși, avem mâini și picioare, o să reușim ce ne-am propus. 

Acest articol a fost scris în urma comentariilor de la articolul precedent și vă mulțumesc că mi-ați cerut să-l scriu. Cu ocazia asta, mi-am reamintit și eu lucruri pentru că „scrisul, leagă înconștientul de subconștiet” (Stephen Covey).

Să nu uităm: „Timpul nu fuge de noi, el aleargă înspre noi!” (Părintele Arsenie Boca).