Luna trecută am scris un articol despre blogging și azi vin să fac niște completări despre mine și activitatea mea ca femeie cu blog, mai ales că simt că blogul meu a intrat pe o traiectorie cât de cât clară, iar eu mi-am găsit (în sfârșit) un stil de scris.
Încep prin a povesti puțin despre etapele prin care a trecut blogul meu în cei 3 ani și jumătate de când scriu:
- blogul a apărut exact la finalul lui 2015 cu un articol (singurul din 2015) postat în Ajunul Crăciunului despre cum am decorat un fular și o căciulă special pentru Crăciun. De atunci, am tot postat tutoriale din domeniul personalizării hainelor, am cusut rochițe fiicei mele (încă-i cos, dar nu le mai expun), i-am personalizat elastice de păr, am cusut brățări, leggings, buburuze pe pălării de soare, fuste etc.
- în perioada ian 2016 – aprilie 2018 am scris exclusiv tutoriale de personalizare a hainelor si accesorii, iar
- din aprilie 2018 am început să postez unele dintre poveștile din cartea de povești scrisă special pentru copiii mei (Tribunalul Pădurii), simultan cu articolele de personalizare a hainelor
- abia din iunie 2018, adică de 1 an, am postat primele articole din domeniul social, opinii personale, recenzii etc.
În toată perioada asta de schimbări, am avut și momente în care ajunsesem la un moment dat să citesc atât de mult bloguri încât aproape că trăiam viața altor persoane uitând de a mea, am trecut chiar prin momente când mă întrebam de ce țin blogul, mai ales când eram la început. Acum, privind în urmă, mă bucur mult să simt că mi-am găsit o identitate ca blogger și că l-am păstrat pentru că pe mine blogul mă ajută să mă organizez mai bine, să mă autoevaluez uneori, să văd cum mi s-au mai schimbat pasiunile, cărora dintre ele acord mai mult timp etc. De asemenea, blogul îmi aduce în mod special:
- comunicare cu oameni care au interese parțial comune cu ale mele,
- critici foarte constructive și puncte de vedere diferite care mă obligă să încerc să înțeleg și unghiul din care vede celălalt și așa îmi dezvolt mai bine empatia,
- disciplină (că da, să ai un blog pe care vrei să postezi articole de o anumită calitate, la anumite intervale de timp presupune și disciplină),
- evoluție personală, dorința de a ști mai mult, de a citi mai mult și a mă documenta mai în profunzime
- și nu în ultimul rând 🙂 ,contacte și colaborări foarte interesante și provocatoare cu alte femei cu blog atunci când am scris articole pentru alte bloguri sau când am răspuns la întrebările din ghidurile de interviu ale celor care m-au invitat/pe care eu i-am contactat.
10 lucruri de care sunt/am devenit conștientă de când am blog plus reguli pe care le aplic pe blogul meu:
- ÎMI PLACE SĂ SCRIU și voi continua să fac asta cu sau fără blog 🙂
- NU am postat în 3 ani și nici nu voi scrie/posta articole duminica/în zilele de sărbătoare din calendarul ortodox pentru că eu consider că atunci am lucruri mai importante de făcut, la fel și voi, plus că nu vreau să muncesc duminica
- atunci când recomand ceva, gen o carte, un alt blog, o idee, o persoană etc. înseamnă că eu cred în acel moment în ea, însă uneori mi se mai întâmplă să-mi pierd pe parcurs încrederea în oameni și asta nu înseamnă că am mințit atunci și că sunt ipocrită, ci înseamnă doar că atunci, cu datele (insuficiente) pe care le aveam, chiar credeam în acel produs/om etc.
- una e să ai idei și alta e să le poți da și formă în scris, de aceea nu mă pot lăuda că scriu articole fără să le reformulez de mai multe ori uneori, deci mai am de lucrat la partea asta
- nu am scris și nu intenționez să scriu din domenii precum filosofie, politică și altele unde ori nu posed suficiente informații, ori nu mă pasionează, ori pur și simplu mă abțin așa că, în cazul referirilor la subiecte pe care nu le agreez, îmi rezerv dreptul de a nu aproba/șterge comentariile.
- pe blogul meu sigur nu veți găsi rețete culinare, deși gătesc destul de mult
- țin foarte mult la limbajul de pe blog așa că îmi rezerv dreptul de a nu aproba/șterge comentariile care au depășit un anumit nivel
- nu voi posta zilnic articole pentru că nu văd momentan de ce ar trebui să fac asta, însă sper să pot posta în continuare măcar săptămânal
- nu (mai) am buton de abonare de vreo câteva luni când am renunțat cu bună știință la toate personele care erau abonate pentru că prefer ca oamenii să intre de plăcere pe blogul meu, e valabilă și viceversa adică nici eu NU sunt abonată la vreun blog, nici măcar la unul singur, ci intru unde și când am chef, timp, dispoziție, nici pagină de FB nu mai am din aprilie anul ăsta.
- scriu atâta timp cât simt că prin ideile mele îmi aduc cumva contribuția la ceva bun în viața celor care mă citesc, măcar cu o recomandare de carte, cu o opinie personală care să-l pună pe gânduri pe cititor, cu niște poze în care oamenii să descopere/redescopere din frumusețile țării noastre, articole din ce-am mai citit și eu din sfera Comunicării, dar și din cadrul Psihologiei Muncii, și, nu în ultimul rând, voi scrie despre experiențele mele de mamă și ce învăț din toate greșelile pe care le fac pentru că greșesc des și învăț mereu.
Restul detaliilor despre cât îmi ia să scriu articolele, cui mă adresez etc., puteți citi în răspunsurile date pe blogul Amaliei, căreia îi mulțumesc frumos pe această cale 🙂
Dacă mai aveți întrebări/sugestii, vă răspund cu mare plăcere!
Mi-au placut mult raspunsurile pe care le-ai dat.
Multumesc mult! 🙂 Mi-am dorit sa am pe blogul meu niste reguli, să stie oamenii la ce sa se astepte si m-am si analizat putin cu ocazia asta.
Îmi place cât de detaliat te- ai autoanalizat. Da, acesta este un motiv pentru care e bun un blog. În primul rând, ne cunoaștem pe noi mai bine.
Îmi este drag să te citesc, și îți doresc cât mai multă inspirație!
Multumesc mult de tot, chiar ma bucur ca am asezat cateva reguli etice pe care le respect.
Si eu te citesc pe tine cu drag, desi te stiu de putin timp. Mult spor si tie! 🙂
stilul cred ca oricum este mereu in evolutie, Aflam lucruri noi, avem experiente noi, ni se schimba modul de gandire si prioritatile si uite asa ajungem sa scriem altfel. Eu, cand privesc inapoi la articolele de acum 8 ani, imi vine sa plang de rusine, de cum scriam.
Ce bine-ai spus-o, Cristina, da ai mare dreptate, se mai schimba stilul si eu abia astept sa vad cum va arata blogul meu peste 2-3, 5 ani 🙂
ce imi place ca ai reguli!
la mine sunt si nu sunt, se schimba dupa cum am chef :)))
Da, eu chiar, (analizandu-ma asa in toti anii mei de viata) respect regulile si-mi ghidez si viata dupa ele fie ca sunt juridice, morale, religioase.
De exemplu: eu sunt prima care sare-n picioare de pe scaunul din autobuz cand vad o persoana ce merita sa stea jos mai mult decat merit eu, merg DOAR pe dreapta pe strada (bine c-am scapat de metrou, ca tare ma enervau aia de pe stanga cand voiam sa inaintez pe scara rulanta 🙂 ), traversez DOAR prin loc marcat si mai am… tare plictisitoare cred ca sunt uneori 🙂 🙂 .
Mi-a făcut plăcere să citesc cele scrise de tine aici cu referire la blog și activitatea ta pe el..
Îmi place când oamenii au și respectă cât de cât regulile. Atunci când nu mai există reguli, nu mai există nici disciplină..
Îmi place cum scri, să nu te lași de blog!
Sfârșit de săptămână împlinit.!!!
Multumesc mult de tot, da incerc sa respect niste reguli pe care le impun si celor care-mi comenteaza si cea mai importanta e aia legata de limbaj. Si tu scrii bine si ma bucur sa te citesc. Sa avem spor! P.S.: fara reguli si disciplina nu putem functiona nici noi si nici societatea.
[…] e de tine că ajungi să le dai like și share tuturor, să-i susții în demersurile lor și chiar să trăiești viața altor persoane, ceea ce e extrem de nociv pentru tine ca individ pentru că, pur și simplu, o neglijezi pe a […]
[…] P.S.: inspirația pentru acest articol mi-a venit de la articolul meu legat de regulile de pe blogul propriu, când spuneam că țin foarte mult la limbajul de pe blog. […]